Pentru ca si-au ridiat casele pe vechea frontiera austro-ungara din sudul Transilvaniei , acolo unde se intalnesc dealul cu muntele, oamenilor, ale caror obiceiuri venind din negura timpului sunt vii si astazi, li sa spus 'margineni'.

La vest de Sibiu, o salba de sate romanesti carora le-a priit de minune aerul civilizatiei sasesti alcatuieste cea ce se numeste de secole incoace 'Marginimea'.La rasarit, ea incepe cu satul Boita, pe dreapta Oltului, acolo unde se intra in defileul purtand acelasi nume. La apus, Jina vesteste celalalt capat, iar hotar sunt apele Sebesului. Oierii, vietuind in comunitati bine inchegate, au durat case de brad, acoperisuri inalte, protejate cu sindrila. Aici, in tihna si cu temeinicie pe care surgerea vremii n-a slabit-o, ei si-au vazut mai departe de mestesuguri, intre care lucrul lanii si al pieilor a dat masura maiestriei lor.

De cand se stiu, oamenii se indeletnicesc cu cresterea animalelor. Pastorii isi duceau turmele din pasune in pasune, pana peste Dunare, chiar spre Constantinopol sau Adriatica, dincolo de Tisa in Polonia, iar spre rasarit atingeau Caucazul. Intre cele mai vestite asezari ale Marginimii Sibiului se rostesc nume ca Saliste, Sibiel, Tilisca, Rasinari, Poiana Sibiului, Miercurea Sibiului, Poplaca, Orlat, Fantanele, Jina. Iata si ce spun unele dintre cele mai venerabile 'certificate de nastere': Rasinari – 1204, Talmaciu – 1318, Orlat – 1322, Saliste – 1354. Aceasta lume i-a dat lumii mari, mai catre zilele noastre, pe Cioran, pe Noica si pe Goga.

INTRE CETATI SI ICOANE

Satele si-au pastrat bine bisericile fortificate.Cea din Cisnadioara, ridicata la 1233, domina imprejurimile, de pe inaltimea asa-numitului Deal al Cetatii. Legenda spune ca la Tilisca, cetatea dacica a fost ridicata chiar de catre regele Burebista. Acestui loc incarcat de colbul greu al istoriei i se alatura, in Marginime, cunoscuta cetate de la Cristian, cladita la 1945, ori ea de la Calnic, care dainuie tocmai din 1250. Merita de asemenea desoperite cu pasul cetatea Salgo si bisericile fortificate sasesti. Macar un popas se cere la Cetatea Scurta din Orlat (cladita la 1317), la Moara de hartie din aceeasi localitate – cea mai veche din sud-estul Europei, fiind ridicata in 1524, la biserica fortificata din Dobarca. Treatorii fie ei turisti ori localnici, le privesc si simt in fata lor veneratie.

La Sibiel, muzeul de icoane pe sticla, unic in lume, adaposteste peste 700 de piese, adevarate minuni zamilsite de mana omului stapanit de frumos si divin. Picturile de acest fel sunt roadele unui obicei pastrat in Maginime de mai bine de doua veacuri. Cea mai veche biserica pictata se afla la Saliste, din 1674. Biserica de lemn din Poiana Sibiului dateaza de la 1771, iar cea din Talmacel din 1776. La randul sau, muzeul satesc de la Rasinari isi infatiseaza zestrea de ceramica, mobila pictata, lucruri de-ale casei si gospodariei, in toata simplitatea lor odihnitoare si cuceritoare totodata. Costumele populare s-au adunat si dansele intr-o preafrumoasa colectie, la Gales, dupa cum cartile sfinte cu varste venerabile si obiectele de cult si-au gasit adapost la muzeul parohiei ortodoxe.

VIATA, CA OBICEI DE SARBATOARE

In constiinta oamenilor din Marginime au dainuit drepturile din batrani , venind tocmai de la cele dantai nezate romanesti . Cunoscatorii profunzi si subtili ai naturii, in inima careia traiesc armonios de sute de ani ei exerseaza mai departe, nestingheriti, firescul lucrurilor, firescul lumii. Obiceiurile, avand raacini atat de adanci, s-au consolidat, abia bagand in seama asalturile modernismului. Oamenii locului continua sa-si poarte cu mandrie straiele de sarbatoare, aceste minunate si de o eleganta desavarsita haine brodate in alb si negru. Duminica, si de sarbatori, la biserica, ori pe ulitele satelor, pieptarele si cojoacele infloresc in soare cu motive seducatoare, tesute din matase.

Cele mai importante obiceiuri ale marginenilor se redescopera cu prilejul sarbatorilor de iarna. Sunt unice “ Colindatul feciorilor” si “ Ceata junilor”. Intre dansuri, cele barbatesti precum Calusarii, Braul si Sarba, nu au nici ele pereche. Sarbatorile tin 12 zile, din Ajunul Craciunului pana la celebrarea Sfantului Ion, are se petrece pe 7 ianuarie. Colindul, obicei din cele mai vechi la toti romanii, se porneste in Marginimea Sibiului cu copii si isi desfasoara spectacolul mai departe cu cetele de flacai, care infatiseaza craii in toate zilele. In a patra zi de Craciun, are loc o mare adunare: tinerii din asezarile Marginimii, ba hiar din judetele apropiate, precum Alba, Brasov, Valcea, se intalnesc in piata din Saliste si se prind in hora unirii.

Lasata Secului sau intrarea in Postul Pastelui este marcata prin aprinderea unor fouri pe coastele dealurilor din apropierea satelor. Pe 23 aprilie este sabatorit Sangeorzul, o traditie inchinata primaverii regeneratoare, vietii.Sanzienele, un alt obicei dintre cele mai stravechi, care s-a pastrat intr-o frumusete nealterata de ritmurile moderne, se petrec pe 24 iunie. Si sa nu uitam ca ne aflam in imparatia oierilor: tunsul mieilor se face pe 20 iulie, de Sfantul Ilie, iar de 1 august este ziua ursului, Macovei, zi de post. La nunta, se impodobesc cu dragoste portile caselor in care locuiesc tinerii miri, iar cand vine momentul potrivit se inchide drumul nuntasilor. Numai mirele si cel ales sa le fie insurateilor nas, insotiti de un stralucitor si vesel alai de feciori, merg in petit la mireasa.

Iar la celelalt “ capat “ al vietii, cand unul dintre oamenii locului trece in randul celor drepti, clopotele rasuna pentru el in satul care i-a fost loc de venire pe lume…