Pentru un neavizat care s-ar avanta inocent in jungla massmediei romanesti, tichetele de vacanta ar parea, dintr-o data, luminita de la capatul tunelului, catre care se indreapta zglobie o preafrumoasa Elena “Cosanzeana”, ministra Turismului, scapata de curand de ascutisul sabiei lui Boc-Damocles, in cautare de economii la buget, dar inca urmarita de travel agentul-balaur cu o mie de capete si maiini intinse sa apuce, hulpav, comisionul mai mare de 10%, de care trage, hamesit, si “Fat Frumosul” emitent de tichete. Scenariul ar putea fi amuzant, daca am mai fi copii. Pentru niste jurnalisti versati, insa, situatia este mai mult decat penibila.
“Zarurile au fost aruncate”, insa, ceva mai devreme, prin anii ’50 - ’60, cand un grup de ilustri politicieni si specialisti infiinta, la Bruxelles, Biroul International pentru Turism Social (BITS). Sustinand dreptul majoritatii de a beneficia de turism, contributia turismului social la integrarea sociala si crearea structurilor de turism durabil, acesta urmarea, si urmareste inca, lansarea de politici coerente care sa permita dezvoltarea globala prin contributia turismului social.
Primii care s-au mobilizat si au inteles importanta turismului social printr-o perspectiva capitalista au fost elvetienii. Acestia au introdus, prin anii ’63-’64, primele vouchere pentru vacanta, oferite familiilor cu copii, batranilor si persoanelor cu handicap. Aparut ca o initiativa privata, proiectul a avut, si are inca, un succes rasunator, tocmai prin faptul ca nu a implicat prea mult statul. O dovada poate fi oferita de companiile de cai ferate elvetiene, cele mai active promotoare, dar si cele mai prospere beneficiare ale turismului social. Exemple similare sunt numeroase, dar prin originalitate am aminti de mult mai recentele programe de turism social “Residencias de Tiempo Libre” (“Resedinte pentru Timpul Liber”) si “Conoce Tu Costa” (“Cunoaste-ti coasta”) din Andaluzia, Spania.
Potentialul conceptului a fost, din pacate, exploatat masiv de statele socialiste, care au pretins ca “turismul socialist” ar fi de fapt “turism social”: doua notiuni aparent identice, dar diferite in esenta. Prima, specifica gandirii marxist leniniste, priveste turismul ca pe un monolit, un mijloc de recreere pentru clasa muncitoare implicata in procesul de productie. A doua, de sorginte liberala, ale carei trasaturi aveau sa fie evidentiate de abia din anii ’80, apreciaza turismul drept o modalitate de a satisface dorintele si nevoile individului, ca personalitate distincta.
Intr-un asemenea context, ideea Frantei de a lansa, in 1982, celebrele “cheque-vacances” (“cecuri de vacanta”) a fost privita cu suspiciune, in timp ce decizia din 1998 a Ungariei de a introduce “voucherele de vacanta” a produs o adevarata isterie. Cu toate acestea, rezultatele obtinute de cele doua tari in urma respectivelor decizii au fost remarcabile, iar tichetele de vacanta, concepute pentru a permita celor cu venituri modeste accesul la destinatii turistice, obiective culturale si activitati sportive, s-au dovedit instrumente de marketing destul de influente. Adoptarea lor a adus in sistem peste 7 milioane de francezi si venituri anuale de circa 980 milioane de euro, respectiv 2 milioane de maghiari, si incasari, in anul 2008, de 41 miliarde forinti.
Nici programele de turism social lansate in Spania, Marea Britanie, Belgia, Portugalia si Polonia nu s-au dovedit mai putin profitabile. Statul spaniol continua sa investeasca anual peste 75 milioane Euro in programul Imserso, adresat in special persoanelor defavorizate si in varsta, si castiga, tot anual, de la cei peste 1 milion de beneficiari, venituri de peste 125 milioane Euro. Nici Marea Britanie, prin “Family Holiday Association” (“Asociatia pentru Vacanta cu Familia”), si nici Belgia, prin “Toerisme Vlaanderen” , nu au cunoscut pierderi.
Mai putin norocoasa a fost Grecia, Ministerul Turismului incercand, ani la rand, sa impulsioneze turismul intern prin oprirea exodului grecilor catre destinatii externe, mai ieftine. O initiativa de acest gen a reprezentat-o campania sociala « Noi stam in Grecia », care nu oferea doar, prin intermediul bancilor, cupoane de vacanta, ci si discounturi de 30-50% la serviciile turistice achizitionate in si pentru Grecia. Cu toata agitatia iscata, in anul 2004 rezultatele financiare au fost sub asteptari, desi, ironia sortii, numarul turistilor crescuse simtitor. La o analiza la rece, autoritatile au descoperit ca motivul principal al esecului campaniei l-au reprezentat intermediarii, costurile de distributie a cupoanelor prin banci fiind mult prea mari (10 Euro/ cupon).
Concluzia expertilor greci pare pertinenta urmarind modelele de succes oferite de Franta si Ungaria, in care tichetele de vacanta sunt emise, distribuite, rambursate si promovate de o singura organizatie publica. Denumita in Franta “Agentia Nationala pentru Cecuri de Vacanta”, iar in Ungaria “Fundatia Nationala Maghiara pentru Recreere” - HNRF, aceasta este o structura autonoma, nefinantata de stat, dar patronata de Guvern prin intermediul Ministerului Economiei (Ministerul Afacerilor Economice si al Transportului, in cazul Ungariei) si cel al Turismului (Subsecretariatul de Stat pentru Turism, in Ungaria), guvernata in baza Legii Turismului. Administrata de un consiliu din care fac parte atat reprezentantii guvernului, cat si cei ai angajatorilor, sindicatelor, organizatiilor profesionale sau patronale din turism, organizatia obtine venituri atat de la angajatori, care ii platesc o taxa de afiliere, cat si de la operatorii din turism cu care incheie conventii, acestia platind, pentru cheltuieli de gestiune, 1% din valoarea totala a tichetelor de vacanta trimise spre rambursare. Excedentul de venit este redistribuit pentru a sustine vacantele persoanelor defavorizate sau investit in echipament turistic cu vocatie sociala.
Valoarea tichetelor de vacanta este acoperita atat de angajator, cat si de angajat. In timp ce acesta din urma economiseste intre 2-20% din salariul lunar brut, pe o perioada de la 4 la 12 luni, angajatorul poate contribui cu o suma care sa mearga de la ¼ din suma economisita de salariat pana la de 4 ori suma respectiva. Daca aceasta contributie este in limita unui salariu lunar brut minim pe economie, atunci nu este adaugata venitului impozitabil al salariatului.
Prin acest program, angajatorul are la indemana un instrument eficient de management al resursei umane pe o piata concurentiala agresiva, in care este greu sa gasesti personal si bine calificat, si fidel. Companiile/ organizatiile cu peste 50 de salariati sunt scutite de impozitul pe salarii si de contributia pentru formare profesionala, iar cele cu mai putin de 50 de angajati beneficiaza de o scutire totala de impozite si taxe sociale, cu conditia ca contributia sa anuala la achizitionarea tichetelor de vacanta sa nu depasasca 30% dintr-un salariul lunar brut minim pe economie (in jur de 396 Euro/ an/ salariat).
Salariatul si familia sa (sotie, copii, alti dependenti), desi nu pot achizitiona cu tichetele bunuri de larg consum, le pot folosi, timp de doi ani, pentru achizitionarea de servicii de cazare – campinguri, cabane, pensiuni rurale, hosteluri, cluburi, sate de vacanta si hoteluri de toate categoriile; de masa – in hanuri, restaurante, pizzerii, braserii si altele; de transport si calatorii – cu trenul, avionul, vaporul, masina sau autocarul, diverse circuite si sejururi pe teritoriul tarii respective sau al Uniunii Europene; de acces la diferite facilitati sportive (piscine si cluburi, magazine de articole sportive etc.), pentru copii (case de cultura, tabere, parcuri de distractii, gradini zoologice etc.) sau culturale (vizite la monumente, muzee, castele, sali de spectacole, concerte, teatre), de la operatori care au incheiat in prealabil o conventie cu institutia emitenta. Acestia nu pot adauga costuri suplimentare pentru plata pe baza de tichete, dar pot da rest in bani la tichetele de vacanta.
Ce beneficii aduc tichetele de vacanta touroperatorilor si agentiilor de turism din cele doua tari? Libertatea de a-si stabili singuri preturile si ofertele, numar mare de clienti, fidelitate, plata garantata a serviciilor oferite; posibilitatea oferirii de tichete de vacanta propriilor angajati; suport logistic din partea organizatiei emitente, precum si posibilitatea publicitatii gratuite in ghidul, pe siteul, pe carnetul de tichete si in newsletterele acesteia.
Ce profit obtine statul francez/ maghiar? Venituri importante generate de o industrie turistica bine dezvoltata, o populatie sanatoasa si relaxata.
Populatia Romaniei are parte deja de “beneficii”, pentru ca, chiar daca nu se poate lauda ca este sanatoasa, nu poate contesta ca este destul de relaxata. Doar asa ne putem explica cum un proiect serios, pentru care specialistii au facut lobby ani de zile, s-a transformat intr-un veritabil circ mediatic.
de Anne-Mary Nechita
